Copilarie-Ep 1

Ok, deci am zis aici ca incep un mini-serial cu povestiri de prin copilarie. Cum spunea si Chimie, imi place sa calatoresc in timp, asa ca hai sa ii dam drumul.

Sa incepem cu inceputul. Prima intamplare mai „deosebita” de care imi amintesc eu de la tara, este aceea cand am fost sa furam piersici de la un vecin mai „special”. Eram foarte mic, nu mai stiu exact cati ani aveam, stiu doar ca eu eram ala mic si fraier. Asa ca impreuna cu fratele meu Virgi si cu inca un prieten, amandoi mai mari si mai experimentati ca mine, am pornit spre locul cu pricina.

Curtea omului acesta se lega de o gradina, iar la granita dintre curte si gradina, exact langa gard, se afla piersicul acela. Planul era in felul urmator: cei doi prieteni ai mei urmau sa sara in gradina si sa fure, iar eu trebuia sa stau de sase, urcat pe cisterna din fata gradinii, dupa cum mi-au explicat si ei:

– Ba, tu te urci aici pe cisterna si tii de sase si noi sarim gardul si furam piersici. Cand vezi ceva strigi sase!

Zis si facut. Sar astia gardul gradinii, ajung langa piersic si incep sa culeaga. Nu trece mult timp si iese mosul afara. V-am zis ca eram foarte mic, cred ca era prima experienta de genul la mine, deoarece nici nu intelegeam expresia „a tine de sase”, cand ei mi-ai explicat ce trebuie sa fac, am dat din cap, ce puteam sa zic.

Ok, iese mosul din curte, vine spre mine si eu nimic. Ajunge mosul langa cisterna, aia furau de zor si de abia atunci am inceput eu sa strig cat puteam de tare sase, sase. Nu pot sa imi explic ce logica am putut sa am atunci, habar aveam cu ce se mananca chestiile de genul. Cand se uita aia si il vad pe mos ca era jos langa cisterna si ca vroia sa vina spre ei(probabil isi daduse seama ca eu eram mai nevinovat), o iau la fuga si imi sugereaza in timp ce fugeau sa fac si eu la fel. Asa ca sar de acolo si incep sa fug, ocolind gradina ca sa ii ajung. Mosul, bineinteles mos, nu putea sa tina pasul. Cand ma intalnesc cu tovarasii, astia mai mai sa imi dea vreun capac.

– Ba tu nu stii ca ala e nebun, daca te prinde te omoara? Ce ti-am zis noi sa tii de sase acolo etc…

In fine, ocolim noi ca sa ajungem la cealalta intrare pe ulita si sa nu fim nevoiti sa trecem pe langa casa mosului, mancand copios din fructele furate. Cand sa ajungem aproape de ulita noastra, ce sa vezi mosul ne astepta acolo. Cand l-am vazut, bineinteles ca am luat-o inapoi la fuga si nu stiam cum sa facem ca sa ne intoarcem acasa. Intre timp, a venit alt baiat de pe strada noastra, sa ne zica ca ala ne pandeste, ca a zis ca daca ne prinde ne omoara in bataie si alte chestii de genul. Ce sa mai, eram pisati pe noi. Mai ales eu.

Dupa cateva ore, simpaticul nostru vecin a renuntat sa ne mai caute si asa am reusit si noi sa ne ducem la casele noastre. Nu mancasem nimic, nici apa nu bausem. Macar am avut piersicile alea….

Am ales pentru posturile din acest serial poza aceea cu Tom si Jerry, pentru ca dupa parerea mea sunt desenele cele mai reprezentative din copilaria noastra, ma rog a celor din generatie cu mine. Daca va place episodul, mai postez si altele.

7 comments

  1. Tare episod. Ironia sortii e ca sigur aveati si voi fructe in curtea proprie, dar ale altuia sunt mereu mai gustoase😀, incat merita riscul. Farmecul copilariei , gj

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s